Îi urmăream cu nepăsare acţiunile.El îi atingea coapsele, şi cu orice atingere a mîinii sale nehalite îmi simţeam inima lovită de un picior invizibil..
Cînd am văzut-o, inima îmi crăpa ca un perete vechi de vreme, iar pe pereţii ei se prelingeau încet picături de sînge. Era de parcă aveam hemoragie internă şi urmează să am stop cardiac.
Am ignorat în continuare, cu un gînd calm că totul se va rezolva, deşi în momentul acela îmi venea să mă împuşc cu un pistol de anticariat direct în tîmplă.
Şi atunci, cred pentru prima oară în viaţă, nu mi-am făcut concluzii pripite.Am închis ochii la un gest care părea destul de inocent, dar care putea fi evitat pentru a nu-mi surpa lumea în cap...
...Se aşezase lîngă mine, pe cînd eu încă îmi fumam ţigara enervat, cu mîna tremurîndă. M-a privit straniu în ochi de parcă nu s-ar fi întîmplat nimic. A tăcut, iar peste 2 minute mi-a dat o întrebare. Aici am simţit că îmi vine să strig, să plîng, să lovesc cu pumnii în scaunul de sub mine. În schimb i-am răspuns clar şi calm, eu văzusem tot.
Încercase să se apere, orice persoana nevinovată şi cu atît mai mult, vinovată, încearcă să se apere, însă pentru mine nu mai conta nimic. Doream numai 3 cuvinte " Îmi pare rău". Dar nu mi le-a spus.
Peste cîteva minute m-am ridicat şi am plecat, lasînd-o în tăcerea pe care nu o înţelegeam şi nu o suportam.
Trecuseră minute bune de cînd ieşisem de la curs şi o căutam cu ochii prin toată ograda.Nicăieri.O înîlnisem abia peste ceva timp, fumînd supărată lîngă uşa camerei.
M-am uitat la ea, am ridicat privirea ca un semn de întrebare, şi a înţeles că trebuie să facă ceva.
Acel ceva a fost o îmbrăţişare. Ştia că mă topesc în îmbrăţişările ei calde şi că un sărut mă face să uit totul.
Mi-a şoptit ceva la ureche ce semăna cu acele 3 cuvinte pe care le aşteptasem mai înainte.
Am stat aşa îmbrăţişaţi o perioadă lungă de timp, învăluiţi de un parfum slab de liliac persistent în aer.
Nu mai eram supărat. Eram calm, fericit că este lîngă mine şi îmi arată afecţiune.S-a uitat cu ochii ei căprui şi limpezi, mi-a zîmbit şi m-a sărutat.Şi am înţeles că dragostea e puternică,dărîmă orice obstacol, că eu sunt nebun după ea şi nimic nu mă opreşte să o fac.
Şi totuşi, e greu să fii extraterestru.
